Problema reală despre celibaţie este, respectînd alegerea persoană. Cu toate acestea, această alegere trebuie să se bazeze pe o înţelegere de fapt a opţiunii. Pentru prea mulţi Celibatul este bazată pe vinovăţie fondată în învăţăturile religioase false care au fost dezvoltate pentru a controla oamenii, cum ar fi cu Catolicii.
În mod evident nu există o bază biblică pentru celibaţie, căsătorit sau singur. Şi prea des cineva care caută celibaţie se ascunde de temerile profunde de intimitate.
Celibatul este fizic nenaturală şi poate duce la probleme fizice, mai ales la bărbaţi excepţia cazului în care se masturbează, astfel organismul este folosit cum a fost destinat. Blocajele de prostată şi visele umede dureroase sunt adesea reacţia organismului la actul nefiresc de celibaţi.
De asemenea, la femei, există beneficii sănătoasă a plăcerii sexuale, fizice, cât şi emoţionale.
Cu toate acestea, dacă cineva indiferent de motiv, indiferent logic sau nu, alege celibatul, această alegere ar trebui să fie respectată. Dar această persoană ar trebui să ştie dezavantajele, la alegerii lui.
Ideea celibatului Catolic este mai ales prostesc când realizez motivul din spatele ei
Înainte de Evul Mediu a fost permisă pentru preoţi Catolici de a avea mai multe neveste. Dar, cu preocupări cu protejarea Bisericii imobiliare de la succesiune Papa Pelagius a făcut ca copii preoţilor să nu poate moştenii proprietatea Bisericii. Papa Grigore a declarat atunci toate fiii de preoţi illegitimi (doar fiii, pentru că fiicele oricum nu aveau drept de moştenire).
În 1022 Papa Benedict VIII a interzis căsătoria la preoţi, în 1139 Papa Inocențiu II a declarat căsătoria preoţilor nulă şi toţi preoţii ar trebuit să divorţeze. Acest lucru nu a avut nimic de a face cu moralitatea, mai multe femei pentru bărbaţi au fost norma din timpurile biblice, dar a fost vorba de bani!
Toată prostia de celibaţie a fost rezultatul influenţelor Gnostice care învăţa că trupul omenesc este murdar şi necurat, ca să fii spiritual trebuiai să eviţi sexul natural.